vineri, 30 iulie 2010

Ceasul fara minutare

Noi va propunem sa intrati in anticariatul nostru si sa uitati pentru o clipa de timp. Imaginati-va un om patrunzand increzator si lucid in anticariat, petrecandu-si aici 5-10 sau 30 de minute printre carti si muzica jazz, dupa aceasta mica doza de uitare iese si are un moment de uluiala, nu stie in ce directie urmeaza sa mearga, se uita la ceas, si GATA!, totul revine la normal. Dar cineva din interiorul anticariatului l-a vazut si momentul acela de uluiala, de revenire, este una din cele mai mari satisfactii ale anticarului.
Toti avem nevoie de clipe de uitare, de sanse in lupta cu timpul, si trebuie sa le multumim oamenilor, cartilor si locurilor care reusesc sa ni le ofere.
Va propun, prin prima postare de pe blogul nostru, sa va imaginati cine va ofera clipele atat de necesare de uitare.
Pentru mine un astfel de moment a fost o calatorie la Londra. Nu pot spune prea multe despre aceasta vacanta ceea ce a ramas in mine este senzatia ca timpul s-a oprit pentru cateva zile, iar la sfarsitul lor m-am oprit, m-am uitat in stanga, apoi in dreapta, apoi la ceas, si GATA!. Probabil ca cineva din spatele unui geam m-a privit surazand multumit.
Doar uitand de timp putem avea o sansa.

Un comentariu:

  1. Sună frumos, dar și crepuscular. Momente de uitare am găsit în proza lui Dostoievski sau Hugo și lângă o fată frumoasă. Dar ceasul pornea, împingându-mă înainte, spre împlinire, în cel mai profund sens, oricare ar fi ea, cum spunea Henry Miller. Eppur si muove

    RăspundețiȘtergere